Grotescul gargui

Grotescul gargui isi porneste legenda de la o poveste frantuzeasca ce il are ca protagonist pe Sfantul Romain care a trait in secolul 7 e.n. si care era sfetnicul regelui merovingian Clotaire II. Infricosatoarele creaturi au ajuns in arhitectura gotica, unde sunt reprezentate prin statui de piatra grotesti facute din granit si al caror tel este acela de a permite apei de ploaie sa se scurga de pe acoperisuri direct pe sol pentru a nu deteriora starea peretilor cladirilor. Fiecare cladire gotica are cel putin doua astfel de statui pentru ca ploaia sa nu erodeze peretii sau sa strice exteriorul cladirilor in vreun fel.

 

Orice gargui are o infatisare alungita asemanatoare unui animal de poveste, alungirea datorandu-se de fapt distantei fata de perete calculate de arhitecti pentru a proteja peretele de apa ce se scurge prin gura acestui gargui. Se spune ca aceste elemente de arhitectura grotesca sunt folosite doar ca infrumusetare a locuintei si nu ca streasina.

Pe langa aptitudinile sale arhitecturale, garguiul este folosit si pentru a proteja casa si a speria si indeparta spiritele rele ce dau tarcoale. Legenda lui La Garguille de la care a pornit intregul curent legat de fiinta grotesca este similar din anumite puncte de vedere cu superstitia conform careia aceste creaturi protejeaza oamenii. Sfantul Romain era sfatuitorul regelui Clotaire II si se povesteste ca a scapat tara de un monstru numit Gargui sau Goji. Exista si o descriere a fioroasei creaturi care spune ca aceasta semana cu un dragon cu aripi ca de liliac ce avea gatul lung si puterea de a scoate flacari pe gura. Multele versiuni ale legendei spun fie ca Romain a invins monstrul cu un crucifix, fie ca a fost ajutat de un om condamnat pentru a-l prinde. Monstrul a fost dus la Rouen si ars, ramanand doar capul si gatul sau lung ca dovada a existentei sale. Ceea ce a ramas a fost urcat pe peretii unei cladiri recent construite pentru a alunga spiritele rele si a fost folosit deci ca protectie impotriva elementelor paranormale.

Elementul gargui nu a fost folosit doar in arhitectura medievala, asa cum se crede, ci a existat si in Egiptul Antic, perioada in care forma sa nu a fost atat de diversa, fiind reprezentat doar de un cap de leu. Chiar si templele grecesti prezentau asemenea himere. Catedralele medievale dintre care se evidentiaza Catedrala Notre Dame de Paris prezinta numeroase astfel de statui grotesti. Arhitectura acestora nu mai este folosita ca streasina, aceste himere devenind doar obiecte de ornament al cladirilor. Multe astfel de statui nu mai arata precum cea din legenda, insa seamana mai mult unor himere, unor animale hibride ce prezinta deseori si insusiri sau parti umane. Chiar in secolul 18, casele oamenilor foloseau arhitectura si artificii menite a le proteja peretii de ploaie, insa putini utilizau garguii ca ornament din simplul fapt ca se temeau de acestia. In plus, daca se intampla ca acestia sa cada de pe acoperis, ei puteau provoca daune insemnate sau chiar aduceau moartea acelora care se aflau in locul nepotrivit la momentul nepotrivit.

Animalele sunt cele mai predispuse a deveni gargui pe casele oamenilor. Romanii, grecii, egiptenii si etruscii foloseau forme de animale pentru a-si decora stresinile. Aceste imagini erau destul de puternice, astfel incat oamenii care prin secolul 12 nu stiau sa citeasca, sa se simta amenintati de imaginile asociate cu bisericile catolice. Catedrale semete impodobite cu capete de creaturi grotesti isi indeplineau functia de a-i face pe cei mai putin invatati sa vina la biserica si sa se caiasca pentru pacatele lor. Puterile magice ale creaturilor de legenda ii speriau intr-o mai mare masura pe oameni, iar animalele prezente in cadrul arhitecturii pagane au avut un rol esential in convertirea acestora la crestinism. Printre cele mai comune animale utilizate ca gargui se numara leul, cainele, lupul, sarpele, vulturii, maimutele, caprele si himerele.

Fiecare dintre aceste creaturi avea o maxima importanta in ceea ce priveste simbolistica. Leul este unul din cele mai puternice reprezentari grotesti pentru ca acest animal reprezenta in timpurile antice unul dintre cele sapte pacate mortale, si era totodata o reprezentare a mandriei. Si cainele a fost deseori transformat in gargui, acesta simbolizand inteligenta, loialitatea si credinta. Un alt animal feroce care a devenit element al arhitecturii grotesti este lupul, animal temut in epoca medievala care reprezenta, printre altele, si pacatul lacomiei. Multe sunt animalele utilizate drept himere pe acoperisurile gotice, insa pisicile si alte feline nu sunt comune arhitecturii de acest fel pentru ca erau asociate cu vrajitoria si satanismul, indeletniciri blamate si pedepsite de Biserica Catolica la acea vreme.

Biserica a profitat de naivitatea oamenilor obisnuiti care in trecut nu aveau studii si foloseau grotescul gargui pentru a trimite mesaje acestora. Prin intermediul acestor mesaje, biserica ii influenta pe oameni si la inducea ideea ca aceste creaturi sunt rele. Aceste simboluri erau folosite pentru a indemna oamenii sa mearga la biserica, amintindu-le ca sfarsitul lumii este aproape si ca demonii umbla pe pamant. Se mai crede si ca garguii de pe cladirile monahale aveau rolul de a-i asigura pe credinciosi ca, in interiorul peretilor, acestia erau in siguranta de cele rele si ca grotestile creaturi tin raul la distanta.

 

Alti membri ai bisericii au considerat garguiul ca ornament arhitectural si simbolistica incepea sa devina o forma de idolatrie, unii fiind chiar total impotriva acestor forme de impodobire a cladirilor.

Grotescul gargui a infrigurat oamenii epocii medievale si i-a indemnat spre credinta, a reprezentat un element arhitectural practic si a dat nastere unor legende gotice de recunoastere globala. Indiferent de simbolistica religioasa a acestuia, elementul mitic ramane un mister, iar garguiul se afla invaluit in mister. Himerele ce impodobesc cladiri magnifice de origine gotica sunt privite chiar si in zilele noastre cu o doza de nesiguranta si infrigurare, chipurile schimonosite si pozitiile strambe ramanand o enigma ce asteapta a fi descoperita de cercetatorii si analistii specializati in arhitectura si mitologie.